De ce te uiți la ceas când vorbești cu mine? Vrei să afli cât e ora sau încerci să găsești un pretext ca să încheiem discuția? Sau hai să reformulăm.

Sally are o cutie neagră, Ann are o cutie albă. Sally își pune mingea în cutia neagră și pleacă la joacă. Ann ia mingea din cutia neagră și o pune în cutia albă. Sally se întoarce de la joacă ca să-și ia mingea. În ce cutie se va uita Sally?

Deși răspunsul pare foarte intuitiv pentru noi la această vârstă – faptul că Sally se va uita în cutia neagră – nu am fi putut ajunge la el dacă am fi fost în vârstă de 4 ani. Am fi spus că Sally ar fi căutat mingea în cutia albă, deoarece acolo am ști că se află în momentul actual. De ce? Pentru că abilitatea de a atribui alte procese mentale decât ale noastre persoanelor din jur se dezvoltă abia în jurul vârstei de 5 ani. Asta dacă am fi fost normal dezvoltați din punct de vedere cognitiv. Dacă am fi suferit, de exemplu, de autism, este posibil să nu fi ajuns la concluzia corectă la această vârstă.

Capacitatea unui individ de a teoretiza ce pot gândi alte persoane – în alte cuvinte, de a încerca să ghicească ce este în mintea altcuiva – se numește teoria minții, și a reprezentat subiectul discuțiilor din cadrul primei ediții a Cercului de Interferențe Neuropsihocognitive. Invitații noștri, Ovidiu Gavrilovici, conferențiar la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași și Cornel Celmare, psihoterapeut și cadru universitar la aceeași facultate, ne-au introdus în acest subiect fascinant care stă la baza interacțiunii interumane alături de medicul neurolog Irina Moisei Constantinescu, șef de lucrări în cadrul UMF „Grigore T. Popa” Iași, și de doamna prorector Doina Azoicăi.

Copiii pot minți? Răspunsul cel mai probabil este nu, în cazul în care ne referim la un copil care are mai puțin de 5 ani. Un alt aspect care face parte din definiția teoriei minții este abilitatea de a conștientiza faptul că ceilalți au credințe, dorințe, intenții și puncte de vedere diferite de ale noastre. Invitații noștri au discutat pe marginea unor experimente care dovedeau că subiecții care nu au teoria minții dezvoltată și cărora le plac biscuiții mai mult decât le place broccoli nu vă vor servi niciodată cu broccoli în loc de biscuiți, chiar dacă le indicați că preferați să mâncați broccoli.

De asemenea, am discutat despre modul în care fondul cultural al fiecăruia influențează dezvoltarea teoriei minții mai mult decât fondul genetic și despre diferențele de gândire între un copil/ adult bilingv și un copil/ adult care vorbește o singură limbă.

Deși nivelul de interacțiune dintre invitații noștri și studenți a fost crescut de-a lungul întâlnirii, acest subiect este prea vast pentru a fi epuizat într-o singură ediție. Din acest motiv, invitații noștri de la Facultatea de Psihologie ne recomandă următoarele lecturi pentru aprofundarea subiectului:

  • Sir Baron-Cohen – „Theory of Mind”
  • Paul Ekman – „Emoții Date pe Față”, despre expresiile faciale universale. Această carte a stat la baza dezvoltării scenariului pentru serialul „Lie to Me”
  • Noam Chomsky – articole, cărți, cursuri video despre „theories on language development”

De asemenea, invitații noștri recomandă pasionaților de neuroștiințe orice carte scrisă de/ despre Oliver Sacks, neurolog și scriitor care a decedat în urmă cu un an.

Până la următoarea ediție a Cercului de Interferențe Neuropsihocognitive, care va avea loc în februarie, vă propunem să meditați asupra subiectelor atinse în lecturile mai sus menționate, și să vă gândiți la un răspuns pentru întrebarea „Ce este emoția anatomică?”. Vă urăm succes în munca realizată în laboratorul minții voastre!

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>